Intreaga
noastra viata este matematica. 1+1=2. Asa suntem invatati de mici, insa
lucrurile se complica atunci cand 1 nu este ce pare a fi. Daca stam sa ne
gandim putin, 1 poate fi vazut si ca 0.5+0.5 sau 0.1 de 10 ori sau n multe alte
feluri. Acesta este motivul pentru care
uneori ne complicam existenta. Uneori 1 este simplu si fragil, iar alteori ne
da batai de cap pentru ca 1 nu e singur, ci compus din mai multe parti mai
mici. Putem trece cu vederea, putem gasi propriul algoritm de calcul, putem sa
spunem chiar ca 2 e compus din mai multe
parti. Putem jongla, ne putem juca si putem pacali matematica vietii noastre pana
la un punct. Acel punct cand matematica ne prinde din urma si ne cere
socoteala. Ne putem bucura ca azi ne simtim de nota 10 pentru ca exista mai
multi de 1 in ea, dar pana cand vom putea fi fericiti asa? Poate pana in
momentul cand vezi mai mult zeroul din care e compus 10 si ajungi sa te simti
si tu zero. Insa si 0 este un ideal atunci cand vezi ca parca iti da cu minus.
Mai devreme sau mai tarziu calculele si combinatiile pe care nu le-ai luat in
seama, ecuatiile nerezolvate la timp sau rezolvate superficial iti vor cere ele
socoateala. Inevitabil ajungi la un moemnt dat si la geometrie si asa cum roata
se invarte (vezi replica “what goes around comes around”) si sfera e rotunda.
Unii spun ca repezinta perfectiunea. Eu sunt de parere ca exprima doar
simplitatea. Dar este acea simplitate de care avem toti nevoie. Sfera, cercul
sau zero e atunci cand la finalul calculelor, dupa ce ti-ai platit politele
restante ajungi sa o iei de la capat. Devii incet-incet 1 in cautare de alt 1
pentru a forma acel 2. Acum cred ca 2 e cifra perfecta. 2 e perfect cand e
simplu si curat. Tot ce putem face e sa incercam sa evoluam, sa crestem si sa
ajungem sa fim 2 in 1 (cum spunea o piesa).
