sâmbătă, 25 septembrie 2010

Revelatia


Dupa o discutie nu foarte recomfortanta cu o persoana ce mi-a influentat viata mai mult decat as vrea sa recunosc am avut impulsul de a scrie un post penibil despre realtii, dezamagiri, happy –end si bineinteles, "the one".
Insa in momentul in care ma simteam mai nasol mi-a picat in mana un articol ce pot spune ca mi-a inseninat ziua. Trata exact aceeasi vesnica problema:goana dupa marea iubire. Erau prezentate exact situatiile in care fiecare dintre noi ne-am aflat la un moment dat(fie ca vrem sa recunoastem sau nu), gen "pana la 30 de ani il voi fi gasit deja pe Mr. Perfect", "nu pot sa ma implic in aceasta relatie pentru ca nu el nu e Prince Charming" etc. Tot felul de scenarii pe care le facem noi,plus societatea care ne baga pe gat clisee,cum ar fi ideea preconceputa ca fericirea consta in a avea un sot iubitor si o familie mare. Nu spun ca nu ar fi asa, insa in goana noastra dupa "relatia perfecta" se intampla sa catalogam orice alta relatie ce nu se ridica la "asteptarile" noastre ca find esuata. Intram in depresie, devoram o cutie intreaga de inghetata si stam si ne plangem de mila intr-un colt intunecat ca cei mai emo copii. Nu am nimic impotriva acestor persoane, dar eu imi doresc altceva pentru mine. Vreau sa ma pot bucura de fiecare 'poveste' fie ca dureaza o zi sau un an. Din fiecare experienta avem cate ceva de invatat, iar lucrurile mai putin placute ar trebui sa ne ajute sa atingem o anume maturitate emotionala. Uitandu-ma in urma la post-urile mele am realizat ca am intrat oarecum in aceasta "cursa catre fericire" si ca alergand uitam sa ma bucur de drum. Dar am pus STOP! De acum voi admira privelistea.:)

XOXO

marți, 14 septembrie 2010

Prima,dar si ultima zi


A inceput scoala! Si am fost acolo,dar pentru prima oara eram straina de toate… Mi-am reintalnit cateva dintre colege,dar nu a trebuit sa stam sa ascultam discursul de inceput de an, nu ne-am dat coate uitandu-ne dupa baietii mai mari sau dupa "boboci" si nici nu ne-am apucat sa povestim aventurile din timpul vacantei. Am intrat in clasa pur si simplu. Am asteptat si ca sa treaca timpul ne-am apucat sa facem poze.Fiecare afisa cu dezinvoltura un zambet de acum matur, iar in ochi se citea "experienta de viata" acumulata in 4 ani de zile. Tuturor ne place sa "ne dam importanti". Eu cred insa ca am ramas aceeasi. Sau cel putin imi place sa cred asta, desi sfarsitul liceului m-a surprins poate mai pregatita decat inceputul.
Momentul cheie l-a reprezentat insa intalnirea cu diriga(cum ii spunem noi- "doamna diriginta" ar fi prea impersonal si rece). Cele cateva minute impreuna m-au facut sa realizez ca s-a terminat cu adevarat perioada in care am fost "liceeana".Desi nu stiu ce va urma sunt increzatoare . Atat eu cat si unii dintre colegi cred ca am invatat din toate "discutiile despre viata" ca "in viata trebuie sa te descurci dom'le"
Sfarsind intr-o nota optimista…urez multa bafta tuturor!

vineri, 3 septembrie 2010

Toamna...

A venit toamna! A ruginit speranta mea de a fi fericita in doi precum frunzele unui arbore batran ce nu are certitudinea ca va "renaste" in primavara. Mi-a ingalbenit increderea ce o aveam in tine si pasarile ce-ti strabat cerul plumburiu nu vor putea canta niciodata ca privighetoarea ce a plecat alungata de raceala zilelor tale. S-a asternut bruma peste amintirile inca verzi. Iar razele soarelui au devenit intepatoare si nu mai pot incalzi decat flori fara miros, fara culoare...flori de toamna! S-au adunat norii in sufletul meu si as vrea sa ploua! O ploaie purificatoare care sa curete noroiul minciunilor tale!
Ma pierd in sirul gandurilor si simt miros de must si fan uscat. E doar o fantezie? Nu vreau sa imi raspund. E bine asa...un vis de toamna cu belsug, fara noroi si fara ploi...