marți, 1 octombrie 2013

Sweet september

De cateva zile norii plang...sa fie pentru ca ai disparut din viata mea? Nu, vremea nu s-a suparat cand ai plecat. Poate pentru ca inca speram sa te intorci. Intreg universul a inceput sa planga in momentul in care am realizat ca nu exista cale de intoarcere. Eu, vremea de afara, Bucurestiul, locurile umblate pentru ultima data, patul cel verde, mainile mele stiu ca vei ramane intr-un loc special, suspendat in timp. Chiar daca vrei sa ma uiti si chiar daca voi vrea sa te uit exista o forta superioara noua care ne va duce mereu in acel loc special...locul in care am fost 2. A fost intens, a fost fulgerator, a fost un vis si totusi o iluzie. Tricoul albastru
inca iti poarta mirosul, dar incet-incet se va estompa. Din acest motiv imi este frica sa il port si totusi o fac! Poate ca odata cu el se va estompa si privirea ta din mintea mea sau ideea ca as putea sa mai simt ceva. A fost intr-adevar sweet! I will always remember my sweet september!