duminică, 28 iunie 2009

I love Danube!





A trecut o zi…au trecut chiar doua ! Doua zile pline in care ne-am apropiat mai mult de natura si am inteles ca daca nu respectam mediul, nu ne respectam pe noi, iar consecintele sunt …pe masura ! In ultimele doua zile (vineri si sambata) ne-am alaturat organizatorilor ce doreau sa traga un semnal de alarma in ceea ce priveste situatia batranului fluviu Danubius. Proiectul initiat de Asociatia Dunare.edu a venit cu propunerea, iar noi ne-am oferit voluntari. Dar asta nu e tot…sa incepem insa cu inceputul...


Vineri, 26 iunie
Dimineata, eu...adormita ca de obicei... mergeam cu castile in urechi si muzica la maxim in speranta ca ma voi trezi. Niciun rezultat!Ma straduiam sa imi tin ochii deschisi...si deodata am vazut-o pe colega mea, Gaby. M-am oprit! Ajunsesem in fata muzeului...erau acolo si alti voluntari...Paula, Dana, Luci...inca mai mir cu de le-am tinut minte numele. A venit si Daria...o cunosteam mai demult...era la fel de hotarata si gata de munca! Urma actiunea “de ecologizare a portului Municipiului Oltenita”, dupa cum scria in program. Deja imi disparuse somnul...ma simteam bine...importanta!;)) Ajunsi acolo, ne-am echipat si ne-am apucat de treaba cu mic cu mare(chiar au fost copii de vreo 8-10 ani foarte eficienti si muncitori). Am gasit bineinteles tot felul de ciudatenii : oase foarte mare( de mamut chiar), castraveti murati, dar si dovezi clare ce atestau faptul ca portul ramane un loc foarte bun pentru o zi/seara de relaxare;)) Astfel ca dupa o ora si jumatate zona portuara arata alfel. Era...curata! Apoi am mers pe ponton unde domnul Stanciu Flaviu a fost foarte amabil si ne-a impartasit din experienta dumnealui, explicandu-ne care sunt consecintele poluarii asupra acestui “al doilea fluviu din Europa”.
Ne-am intors in oras mandri ca am putut schimba ceva. Eram deja o echipa!
La ora 16:00 ne-am intalnit din nou la muzeu, am aranjat fotografiile si desenele ce aveau in prim plan Dunarea, urmand ca la ora 17:00 sa fie inaugurata expozitia cu tema “Dunarea in viata mea”. La ora stabilita au venit mai multi copii decat speram, impreuna cu parintii si profesorii.Domnul Balan-profesor de geografie, doamna Ecaterina Mitran –profesoara de arte plastice la Clubul Elevilor au venit venit sa ii sustina pe copii si sa le admire operele.Toti eram incantati de ideea Dariei si a acestei asociatii. Plecand spre casa eram si eu nerabdatoare sa vad cum se vor desfasura activitatile din ziua urmatoare.


Sambata,27 iunie
La fel de dimineata, dar mai multi copii gata sa participe la activitatile organizate cu ocazia Zilei Internationale a Dunarii. Da, sambata a fost ziua concursurilor : de role, de biciclete si de desen pe asfalt. Voluntarii mai mari, adica noiJ, i-am incurajat, le-am oferit stegulete si baloane cu insemnul Uniunii Europene. Le-am explicat ca toti vor primi diplome si ca scopul curselor va fi,de fapt,fair-play-ul! Au inteles repede despre ce e vorba si erau nerabdatori sa pedaleze/sa se dea cu rolele. Toti participantii au terminat cursa cu bine, iar apoi am admirat desenele colorate si inspirate de tema “Ce inseamna Dunarea pentru mine”.
La ora 12:00, la primarie a avut loc o conferinta si o prezentare a istoricului Dunarii realizata de domnii profesori de geografie Balan si Mavrodin si de elevii dansilor. Tot aici a avut loc si premierea, toti copiii primind diplome si materiale promotionale. In final, toti am fost incantati ca o astfel de actiune s-a desfasurat in micul oras de la Dunare, Oltenita. Multumim Daria! Multumim tuturor celor care s-a implicat! Si de abia asteptam urmatoarea activitate, urmatorul proiect...We love Danube!;)

P.S. Celebrarea Dunarii nu a luat sfarsit.
Luni -29 iunie-de Ziua Internationala a Dunarii, va fi organizat un spectacol de catre Clubul Elevilor, Oltenita. Iar fotografiile si desenele mai pot fi admirate la Muzeu civilizatiei “Gumelnita” toata saptamana viitoare.



joi, 25 iunie 2009

Cum ar fi...?


As vrea sa fiu apa…da! Apa este pura, curata, limpede, puternica...este insusi izvorul vietii.
Si de ce nu ... DUNAREA ?!-Donau (in limba germana), Dunaj (în
limba slovacă), Duna în (limba maghiară), Dunav (în limba sârbocroată), Дунав/Dunav; Дунав (în limba bulgară), Дунай –(Dunai-în limba ucraineană). De asemenea si celelalte popoare au vrut sa ii dea o denumire aparte, astfel ca englezii si francezii ii spun Danube, iar turcii Tuna.
Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez diverse tari, sa cunosc culturi diferite si sa aflu secretele fascinante ale altor popoare. Daca as fi acest al doilea fluviu din Europa as putea sa vizitez 10 tari, 10 taramuri fermecate, care mai de care mai frumoase:
Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia. Trecand prin capitalele acestora as invata sa spun Tschüß, Mennyire sau Pozdrav.
Da, as vrea sa strabat tarmurile tuturor acestor tari, dar mai presus de toate mi-as dori sa fiu Dunarea pentru a strabate o parte din Romania, pentru ca 29,9% din bazinul acestui fluviu se regaseste pe teritoriul tarii noastre.
Da! As vrea sa fiu acest fluviu-Danubius-dupa vechea denumire latina, mi-ar placea sa ascult cantecele de pe vasele de croaziera, sa pastrez secretele indragostitilor ce se saruta pe mal si sa duc cu mine o parte din istoria fiecarui coltisor de tara. As putea sa admir peisaje mirobolante, dar as putea sa ofer si eu minunatii naturale cel mai concludent exemplu fiind Delta... Si in final as putea sa ma contopesc, sa ma daruiesc cu totul Marii Negre.
Dar cum nu ma pot transforma, ma multumesc sa celebrez doar Ziua Internationala a Dunarii, 29 iunie, si sa particip la seminariile si concursurile organizate cu acesta ocazie in Municipiul Oltenita, acest mic port la Dunare. Asa ca ne intalnim incepand de maine in port, ca sa participam la curatirea zonei portuare a Oltenitei sau in parc, pentru a desena pe asfalt ;)
P.S. Eu inca mai sper...daca nu acum, macar intr-o viata viitoare!:D

sâmbătă, 20 iunie 2009

Hai la teatru!


Lume... lume... Sambata, 20 iunie 2009, (adica azi;)) ) elevii Liceului Teoretic Negoe Basarab(si nu numai) in colaborarea cu Primaria Municipiului Oltenita va invita sa urmariti o pagina de istorie pusa sub semnul ironiei, magnifica reconstituire a Razboiului Troian adaptata la cerintele societatii moderne... Sub patronajul voluntarului american Katherine Dune, actorii amatori vor incerca sa va surprinda. La orele 20:00 va asteptam sa ne insotiti intr-o minunata incursiune pe treptele mirobolantei cetati: TROIA!
Cam asa ar suna anuntul spectacolului ce va avea loc in aceasta seara. Se vrea a fi un spectacol comic inspirat din Razboiul Troian. Actiunea este aceeasi, dar personajele sunt hilare. Paris este un baiat naiv (ca sa nu spun "pampalau" sau "prostanac") ce o cucereste pe Elena, o pitzy a zilelor noastre. Impresionata de marimea (deci da, conteaza!) zidurilor Troiei aceasta patrunde in cetate in ciuda avertismentelor Cassandrei, un fel de Mama- Omida actuala, sora lui Paris si a lui Hector. Si da! Cum as putea sa uit sa spun cateva cuvinte tocmai despre Hector, personajul pe care il interpretez eu... Acest personaj mitic, acest erou legendar,extraordinar...etc...etc...:)) zic numai de bine, nu?;) De fapt, el este cel mai "normal" dintre toti. Este tipul barbatului macho, care bineinteles face totul pentru faima si mai ales in lumina reflectoarele, dandu-si chiar si viata. Spartanii de asemenea sunt prezentati intr-o maniera amuzanta. Piesa este presarata cu glume, ironii si chiar piese cunoscute adaptate, bineinteles.
Oricum daca nu va starnesc rasul nici actiunea,nici personajele, cu siguranata veti rade cand ne vom uita noi replicile sau cand ne vom impiedica in robe/sabii s.a.
Va asteptam!
ora 20:00, in sala de spectacole de la Primarie
P.S. Am uitat sa mentionez ca piesa este in limba engleza:">:D
P.S Thanks Miss Katherine!
:*>:D<:*

vineri, 12 iunie 2009

A mai trecut un an...scolar!


A trecut… rasete, glume, emotii, copiutze, veverite, certuri, impacari, prieteni, secrete… a trecut si clasa a 11-a. Nu stiu cand…cert este ca timpul a inceput parca un maraton…ma simt ca intr-un carusel ce se inverte din ce in ce mai repede…simt ca ametesc, dar ma cufund intr-o alta lume. Au trecut 3 ani de liceu ! Cand ? Nu stiu… Cert este ca m-am maturizat, ramanand totusi copil. Am invatat ce inseamna prietenii adevarati, am descoperit oameni interesanti, am participat in tot felul de activitati…off…nici eu nu mai stiu cate s-au intamplat. Dar de abia astept sa vad ce imi rezerva viitorul (nu ca as vrea sa imi ghiceasca vreo tiganca in parc=)) )
Ma uitam azi la colegii mei mai mari si m-a cuprins un sentiment de melancolie. Poate ca aveam o pasa mai lacrimogena asa, dar chiar imi dadeau lacrimile… Nu, nu am avut vreun Fat- Frumos dupa care sa plang (au fost mai multi ;)) ), ci pur si simplu gandul ca anul viitor pe vremea asta voi fi eu in locul lor imi dadea fiori… Da, exact ! Ma gandeam la mine! Ca asa e omu’ nostru : egoist! Nu, nu o sa-mi fie dor de ei (nu cred nici eu asta). O sa-mi fie dor de amintirile noastre...
Da... am devenit melancolica... dar pana anul viitor o sa-mi rezerv dreptul sa stralucesc la Miss-ul organizat de clasa noastra, sa iau A la examenul Cambridge, sa imi fac de cap in banchet, sa ma bucur de inca un an, si ultimul, alaturi de niste colege/prietene mijto:D


P.S. Anul asta s-au dat si carti la premii=))
:*> :D< :*

duminică, 7 iunie 2009

Remember...


Astazi ti-as fi spus "La multi ani!"...Mi-ai fi raspuns ironic ca intotdeauna si te-as fi considerat un nesuferit...Un nesuferit care insa imi lipseste acum, un nesuferit pe care nu l-am inteles decat poate prea tarziu...

Nu pot decat sa sper ca acolo undeva esti bine...ne privesti...si...
Eu nu voi uita ... rasaritul, epava, valurile ce stergeau complice cuvintele obscene scrise pe nisipul umed, rasete, cantec, tinerete...nebunie...
"Cand va pleca unul nu va mai fi la fel" Asa spuneam...si totul s-a schimbat! Amintirile insa raman!
Ma simt cumva vinovata ca nu am mai trecut demult pe la mormant...dar stiu ca acolo nu esti tu. Acolo este doar o urma materiala a unui om ce avea inca multe de facut, dar care isi indeplinise,poate,toate visele... Se spune ca atunci cand ne atingem toate telurile se sfarseste viata noastra...De aceea eu imi construiesc vise din nisip, din amintiri, din himere...Nu imi pasa ca pot fi destramate la prima adiere de vant... Dar pana la urma asta facem toti... Cine stie cat va mai dura?...Singurul lucru pe care il stiu este ca nimeni nu imi poate fura amintirile si acolo te voi pastra...
Mare...vara...Costinesti!
Ne vom regasi candva...

joi, 4 iunie 2009

Multumesc!

V-ati gandit vreodata cum mereu ne raman in minte intamplarile neplacute si cum pe cele frumoase tindem sa nu le apreciem cu adevarat? De ce spun asta ? Pentru ca e adevarat,pur si simplu ! A avut cineva nevoie de consiliere pentru ca a trait o experienta prea fericita ? I-ai multumit mamei tale ca iti pregateste in fiecare zi micul-dejun preferat ? Nu, pentru ca psihologia umana este pe cat de fascinanta, pe atat de “nesuferita”. Avem tendinta sa consideram lucrurile frumoase din fiecare zi ca fiind obisnuite si nu reusim sa spunem “Da, am avut o zi buna!” Insa cand ni se intampla un lucru pe care nu il dorim(sau mai multe), spunem “Gata! Ziua asta a fost d kkt!”
Asa ca m-am hotarat sa scriu o scrisoare de multumire pentru... pentru toti cei care au uitat sa le multumeasca persoanelor speciale din viata lor...

Iti multumesc:
- ca imi trimiti un mesaj dimineata cand ma trezesc - poate parea banal,dar ma ajuta cu siguranta sa incep ziua cu zambetul pe buze
- ca pupicii tai sunt fie dulci, fie extrafini, fie extraterestri, fie capsunatici, dar intotdeauna speciali
-ca ma asculti cand iti vorbesc despre subiecte total neinteresante pentru tine si ca esti si atent
-ca tii minte cand sunt aniversarile noastre, desi timpul petrecut impreuna pare intotdeauna prea scurt
-ca incerci sa ma inveselesti cand sunt suparata, desi poate esti mai obosit decat mine
-ca astepti sa fie fix ca sa ma suni sau sa imi trimiti mesaj, desi stiu ca nu ma … indragesti doar la ore fixe
-ca ai rabdare sa imi explici ceea ce nu stiu
-ca razi la glumele mele, desi nu sunt intotdeauna cele mai inspirate
-ca ma faci sa rad cand faci mutritze de copil
-ca imprumuti din expresiile pe care le folosesc eu
-ca imi vorbesti despre tine, despre perocuparile tale, despre… orice
-ca ma ajuti sa fac referate pentru scoala, desi poate ai si tu de facut altele
-ca intri pe mess ori de cate ori te rog eu
- ca iti consumi toate minutele
-ca imi faci poze cand sun mai “naturala”(ca sa nu zic distrusa) si le mai pui si pe display
-ca iti schimbi programul pentru mine
-ca sunt inclusa in planurile tale
-ca ma prezinti familiei tale
-ca apreciezi cand port tocuri pentru ca stii ca ma dor picioarele de mor
-ca nu te superi cand sunt eu morocanoasa pentru ca sunt intr-o perioada mai delicata a lunii
-ca esti cu atat mai dulce cand eu sunt crizata pentru ca stii ca asa imi dau seama mai repede ca am gresit
-ca te interesezi despre ceea ce imi place
-ca vorbesti deschis si mult cu mine
-ca ai planificam unele momente,desi eu credeam ca sunt intamplatoare
-ca atunci cand simti miros de iasomie te gandesti la mine
-ca ma faci sa ma simt frumoasa, desi adevarul nu-i chiar asta
-ca imi spui ca iti e dor de mine, desi de abia ne-am despartit
-ca ma alinti cu nume de flori, animalutze sau fructe;))
-ca astepti sa termin eu treaba pentru a vorbi seara la telefon
-ca iti faci griji cand eu de fapt dorm=))
-ca esti gelos, desi stii ca nu ar putea fi vorba de altcineva
-ca reactionezi asa haios cand te necajesc
-ca imi spui noapte buna pe un ton asa linistit doar ca sa visez frumos
-ca nu imi spui sa te visez pentru ca stii ca oricum fac asta cu ochii deschisi
-ca din toate fetele frumoase ce poarta fuste scurte si fundite tu ti-ai ales o nebuna in tenishi...sau poate te-a ales ea pe tine:P
Lista poate continua...dar ideea e ca iti multumesc ca...esti tu!

P.S. Ati ghicit...era o scrisoare cu dedicatie, dar puteti sa imprumutati si voi cateva idei cand sunteti in lipsa de inspiratie

Ideea e ca putem faci ziua cuiva mai buna printr-un simplu multumesc si un zambet.
Smile:*>:D<:*