Timp...incotro mergi?

S-a schimbat ora! Adica in loc sa fie ora 12.30 acum, este 13.30. Dar asta probabil stiati deja...Ei bine, eu nu am stiut asta...

Ca orice om normal imi fac si eu planuri. Ce e drept, ale mele sunt pe o perioada foarte scurta de timp pentru ca am realizat ca Timpul este rau!:(( Veti intelege imediat de ce spun asta...

Cum spuneam...mi-am facut eu planul de aseara ca astazi sa ma trezesc la ora 11 fara ceva...sa ma uit la niste seriale pe care le urmaresc mereu (Fetele Gilmore, Al saptelea cer), sa ma spal, sa mananc...si tot ce mai face un om normal, ca apoi sa am timp sa scriu si sa mai citesc ceva...

M-am trezit! Era ora 11 fara un sfert. Fericita ca imi incepe filmul dau drumul la televizor,dar stupoare! Filmul incepuse deja...wtf?au schimbat astia ora de difuzare?:-? Dar apare maica-mea..."Dormi azi cat poti ca maine te trezesti mai devreme decat de obicei." Nu intelegeam nimic. Cred ce a observat privirea mea tampa si mi-a spus "Uita-te la ceasul din perete si la cel de la televizor". In prima faza nu am observat nimic ciudat, dar apoi mi-am dat seama! Pierdusem o ora din viata mea!!! E groaznic sa realizezi ca Timpul face ce vrea. De asta spun ca este rau:( Bineinteles ca m-am bosumflat.Dar nu mai aveam ce face.

Atunci mi-a venit ideea sa fac un post despre timp. Nu stiu cum se face dar in toate situatiile Timpul asta este personajul pozitiv-ex: "Timpul le rezolva pe toate", "Cu timpul iti vei da seama...", "Timpul este cel mai bun profesor" s.a. Cum mah? Adica e ala intelept, e un fel de doctoro-profesoro-intelepto-atotstiutor?Si asta inseamna ca e de bine?

Nu v-ati gandit niciodata ca nu aveti destul timp pentru a face ce va place? Nu va gandeati ca in momentul in care o sa impliniti o anumita varsta veti fi realizat deja o gramada de lucruri sau ca veti arata alffel. Si uite asa ajungem deprimati si dezamagiti de noi insine. De asta eu am ajuns la concluzia ca nu e bine sa ne facem planuri. Din moment ce nu iti propui nimic nu ai cum sa fii dezamagit. Dar pe de alta parte, daca nu ai un scop sau un plan nu stii incotro te indrepti.Si uite asa stai si te intrebi ce e mai bine...si mai trece o ora din viata ta...doua...un an...cu alte cuvinte...timpul!

La naiba cu el de timp! Hai sa mai traim si clipa! Sa ii aratam nenorocitului asta de Timp ca noi stim sa profitam de viata, ca noi putem fi fericiti, ca noi putem sa radem, sa plandem, sa ne jucam....sa facem ce vrem cu putinul nostru timp. Poate ca el, domnul Timp, controleaza durata clipelor pe care le traim, dar nu si intensitatea. Hai sa ne bucuram de viata!

Enjoy your time on Earth!!!

Cainele-cel mai bun prieten al omului

"Cainii nu isi doresc masini scumpe, case luxoase sau haine de firma. Un os le este de ajuns!

Iubeste-i si iti vor fi fideli, te vor astepta oricat de mult ai intarzia, se vor bucura indiferent de ora la care ajungi acasa, vor incerca sa te inveseleasca oricand esti suparat si iti vor fi prieteni pe viata! Dar despre cati oameni poti spune acelsi lucru?"

Cam asa se termina filmul pe care l-am vazut azi..."Marley&Me(Eu si Marley)". Il recomand tuturor iubitorilor de animale. Este foarte emotionant! Un cuplu de tineri casatoriti, un caine... si de aici peripetiile. Ideea e ca Marley(cainele) va fi alaturi de stapanii sai la bine si la rau, si se dovedeste ca "cel mai rau caine din lume" este exact ceea ce aveau nevoie. Iar Jennifer Aniston si Owen Wilson formeaza o pereche foarte frumoasa si dau bine pe marile ecrane.

Cred ca si cei ce nu au un animal de casa vor fi emotionati de aceasta productie. Merita vazut!

P.S. Eu am! Un prieten, un sufletzel, o jucarie...Pufy! Chiar face parte din familie si daca m-as apuca sa povestesc toate peripetiile noastre probabil David Frankel s-ar hotari sa mai faca un fillm;))

Kisses&hugs :*>:D<:*

cu masca...fara masca

"-Vedeti, am vorbit despre viata!
- Si a fost chiar frumos.:)
- Shhh! S-ar putea sa nu se mai intample a doua oara, am spus eu!"
Si toate m-au privit ciudat... ce stiam eu si ele nu?

Acesta este un fragment dintr-o discutie purtata azi cu niste colege. Am vorbit despre viata...dar se pare ca nu multi apreciaza discutiile despre viata. Nu dom'le noi vrem sa facem ore, suntem si atenti de fiecare data, noua chiar ne pasa! Si uite asa ajungem in situatii penibile din cauza ca vorbim despre viata...

Dar mie imi place! Astazi am atins un subiect sensibil, si anume... personalitatea si comportamentul nostru in relatie cu societatea.
Se pare ca odata cu trecerea timpului si initiearea in ceea ce se cheama viata, ne schimbam si devenim...ca ei! Care ei? Ca restul! Cum adica?O sa fim doar un element insignifiant din acesta masa numita "societate"? Cu nimic mai buni? Cu nimic mai rai? Cu nimic mai altfel?
Viata o sa va schimbe...!
Am ajuns sa ma gandesc cu groaza la viata:-s Cum mah? Asta e Bau-Bau(nuj dk se scrie q litere mari). Adica o sa ne schimbam mentalitatea sau comportamentul doar de dragul altora? e adevarat ca un sentiment de conservare ma incearca, dar nu intr-atat incat sa ma schimb de dragul adaptarii. Am mai spus ca imi place sa fiu macar putin "ciudata" si recent am observat ca sunt o "outsideritza"(dk asa se zice la feminin:p).
Si astfel am ajuns noi la concluzia ca trebuie sa purtam masti...de frica sa nu fim raniti, de frica sa nu fim judecati sau chiar de frica sa nu "ne spele creietul" sau ce a mai ramas din el...Si uite asa ajungem la dualitate si dam in alte nebuneli...si ne vedem la nr. 9 :D
Unele persoane sunt de parere ca ar trebui sa incercam o multipla personalitate inca de pe bancile liceului. Hai sa nu ne spunem parerea ca o sa vada astia ca suntem destepti, hai sa nu vorbim tampenii ca o sa creada ceilalti ca suntem nebuni, hai sa nu ne aratam sentimentele ca se prea-poate sa isi dea cineva seama ca suntem umani.
Si revenim la postul anterior...la imaturitate, la lipsa asumarii responsabilitatii.
Dar cine sunt eu sa vorbesc despre responsabilitati?
Fiecare are pana la urma dreptul sa face ce vrea cu viata lui...deci hai sa ne ascundem si sa alergam spre...nicaieri.

Btw, am observat ca sunt foarte agresiva-depresiva in posturile mele. Promit ca o sa incerc sa scriu si ceva mai vesel&funny:D O sa....;))

Oricum viata e frumoasa! Si cu masca...si fara masca!;)

Replici...iluzii...prosti...

Bineinteles ca au existat replici referitoare la scrisoarea catre liceeni.
Unora nu le-a pasat, iar altii au spus "Pentru ce avem nevoie de unu' care sa ne spuna ce sa facem?".Eu fac parte din a 3-a categorie, care apreciaza astfel de indemnuri. Pentru ca suntem oameni slabi si avem nevoie sa ni se aminteasca sa fim mereu oameni adevarati. Daca ai trai macar o zi in viata reala, ai sti ca este mult mai greu sa te mentii pe "drumul drept"-bine, acum nu stiu cine impune dreptatea asta...societatea?si pana la urma ce legatura au ceilalti cu drumul tau? F**k them!(ca sa nu scriu fuck them ca sunt fata finuta:D)
Si legat de faza cu lumea reala si cea "nereala"(:)))- am observat ca tuturor ne plac iluziile, ne place sa ne amagim si fugim de realitate pentru ca, nu-i asa?;)), realitatea doare. Mie asta mi se pare lipsa de maturizare. De ce sa ne asumam raspunderea pentru faptele nostre? De ce sa intreprindem o actiune "mai altfel"?Asta ar insemna sa deranjam pe altii...si nu!noi nu vrem sa ne facem auziti. Bine, eu recunosc ca am fost de multe ori descurajata vazand cum prostii(si aici ma refer la oamenii obisnuiti,simpli, ca doar asta era sensul de baza al cuvantului) ne-o iau inainte si se multiplica ametitor de repede.
Si apropos de prosti(in continuare folosit cu sensul de oameni obisnuiti;))), vreau sa le multumesc! De ce? Pentru ca daca ar aprecia ce este cu adevarat bun si frumos, pentru ca daca s-ar implica, pentru ca daca ar fi deschisi catre nou, pentru ca daca nu ar mai trai in bezna gandurilor lor etc. asta ar insemna ca desteptii (categorie in care imi place sa ma includ;)) ar avea concurenta si automat mai putine sanse de afirmare:P Imi place enorm cand oamenii ma considera o ciudata doar pentru ca in loc sa ascult manele in autobuz prefer sa citesc, imi place cand se uita tampitit cum fac poze unei flori sau unei frunze in parc, dar cel mai mult imi place cand o pitzipoank sau un manelar imi spune "Esti altfel...chiar esti ciudata!"Imi place la nebunie! NU vreau sa fiu ca voi! Nu vreau sa ma identific cu o masa uriasa de mancatori de saorma si purtatori de tricouri cu gigolo nu stiu care si sclipici!

MULTUMESC!!!

P.S. Tot ce am scris a fost din invidie pentru ca, normal, nu am valoare, valoare, valoare...>:)

Mai avem o sansa!

Astazi, ca intotdeauna o zi banala...asta pana la a 6-a ora!

Inainte de a continua sa cititi, va rog sa ascultati/cititi aceasta scrisoare: http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Asadar,astazi la ora 13:00 plecasem ca intotdeauna spre biblioteca pentru ora de engleza. Nu stiam ce avea sa urmeze...
Am ascultat aceasta scrisoare a lui Tudor Chirila!Nu credeam ca un adult va putea aprecia vreodata genul asta de "scrisori". Dar, surpriza!!!
...era galagie...deschisesem deja fisierul pe trilulilu...si nu stiu cand s-a facut liniste! Pentru cateva clipe am ramas asa...inmarmuriti! Cata dreptate are omul asta! Ne mintim in fiecare zi ca totul va fi bine si asteptam o schimbare, fara sa ne gandim ca schimbarea suntem chiar noi!
Nu pot sa va spun cat de proasta m-am simtit:"> Am realizat ca nu citesc indeajuns, si ca nu stiu indeajuns de multe despre lucurrile si oamenii cu adevarat importanti. Cum sa ai dubii daca "Cina cea de taina" este scrisa de DaVinci?cum sa stai te gandesti inainte de a spune daca ai citit ceva din marii clasici? Desi imi place sa cred ca sunt superiora mai am multe de invatat...pentru inceput, cum sa fii modest!Nu stiu ce impact au avut acele cateva minute pentru celelalte colege, dar pentru mine a fost ca un semnal de alarma!
E adevarat ca la orele in care o anumita doamna(care are o vasta cultura generala,pe cuvant) ne vorbea despre stiluri arhitecturale, istorie, mari scriitori sau alte lucruri intr-adevar interesante toti dormeam si asteptam sa se termine ora mai repede. Poate data viitoare voi fi mai atenta;))
La fel de adevarat este ca scoala ne ocupam o mare parte din timp fara a ne oferi nimic in schimb. Da! Nu imi e frica sa o spun! Nu o sa inteleg niciodata la ce imi vor folosi declinarile din latina, zecile de pagini la romana copiate din cartile de comentarii si nu stiu ce probleme de matematica(pentru cei care inca mai fac).
Poate ca e nevoia asta a noastra, a tinerilor, de a invata intr-un mod placut. Poate ca avem creierul atrofiat...nu stiu...cred ca e mult mai usor si pentru noi si pentru profesori sa gasim metode noi de comunicare, sa ne dorim sa evoluam, sa ne faca placere ceea ce facem. De ce sa devenim emo si sa ne dorim sa ne taiem venele inaintea orelor de curs sau,mai rau, dupa!
In fine,voi redeschide subiectul cu alta ocazie.
Ideea e ca noi putem sa facem ceva cu viata noastra. Hai sa ne implicam, hai sa incercam sa apreciem ce este frumos si sa ne cunoastem mai bine!
Mai avem o sansa!
Viata nu consta doar in sanse oferite, ci in sanse valorificate!
See ya:*

Am inceput sa scriu...

Am inceput sa scriu...

-pentru ca e primavara

-pentru ca azi a fost frumos afara

-pentru ca oricine poate vorbi oricand despre viata

-pentru ca desi putem vorbi despre viata,nu stim cum sa o definim

-pentru ca viata e frumoasa(uneori;)))