Exista momente frumoase in viata noastra, momente pe care nu
le-am putea uita nici daca am suferi de amnezie, momente ce se impregneaza in
suflet si nu in minte...Exista acele momente pe care le traiesti, pur si
simplu! Si exista acele momente in care ramai tu cu tine si iti amintesti de
clipele in care ai simtit ca traiesti cu adevarat: cand el te saruta, cand
simteai fiori la o simpla privire si cand ai fi facut orice ca sa prelungesti
acea stare de...,, indragosteala”. Cand
ramai singur te napadesc deodata tot felul de sentimente, ganduri si
framantari. Oare...? Cand...? Cum...? si mai ales de ce?Poate de asta unele
persoane nu pot sta singure. Ce mai poti face atunci cand nu mai ai ce sa iti
spui? E oare vorba de “nu pot”, “nu
vreau” sau “nu stiu” sa fiu singur/a? Personal cred ca e o combinatie, cate
putin din fiecare...In primul rand eu nu stiu sa fiu singura. Mi-a placut
intotdeauna sa fiu inconjurata de oameni care sa ma faca sa ma simt bine, cu
care sa port discutii interesante si care sa imi ofere putin din timpul lor.
Dar oare eu ce am oferit in schimb? Sau poate nu ar trebui privita situatia ca
un schimb, ca o negociere, ca un targ in piata? De ce imi pun astfel de
intrebari? Pentru ca singuratatea te indeamna sa te gandesti la cai verzi. E
atat de nesuferita si totusi e un bun psiholog pentru ca te face sa te intrebi
lucruri si sa gasesti raspunsuri. Dar sunt incepatoare la acest capitol si nu
stiu cum ar trebui sa procedez...de asta nu stiu sa fiu singura. Si nu stiu
pentru ca nu am vrut asta pana acum. Poate ca imi era teama sau poate pentru ca
nu am putut. Imi place sa fiu rasfatata, sa fiu alintata, sa mi se acorde atentie si cred ca a inceput sa imi placa sa si ofer altei persoane din timpul meu, din trairile mele, din mine...E al naibii de greu! Insa a venit momentul sa port o discutie cu doamna singuratate si
sa ii povestesc despre mine. Ce poate fi mai frumos! Fiecare ar trebui sa faca
asta la un moment dat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu