Wind of change

Vremea trece,iar lucrurile,oamenii,locurile se schimba! Si eu m-am schimbat!

Nu iti mai povestesc despre rasarit de soare la mare, despre printi fermecati sau suferinta. Nu mai stii cand rad,cand plang,cand sunt melancolica sau cand zambesc. Acum chiar daca m-ai vedea zambind,ai crede ca sunt fericita,desi poate as avea atatea sa-ti marturisesc. Sau tacerea mea ti-ar crea o stare de disconfort si nu ai putea-o suporta spre deosebire de alte dati cand stiai ce vreau sa spun fara sa deschid gura. Poate ca ne maturizam. Cu siguranta fiecare experienta ne-a marcat in mai mare sau mai mica masura, dar oare am devenit oameni mai buni? Am devenit ce visam sa fim “cand vom fi mari”? Eu pot spune ca am descoperit laturi noi ale personalitatii mele. Am descoperit ca imi place sa ascult ploaia, am observat ca ma intriga oamenii din metrou, ca ma simt fascinata de persoanle care isi urmeaza visurile si in aceeasi masura ma simt legata de persoanele care au timp sa-mi descopere dorintele. Imi place sa stiu ca exista acea persoana pe care o pot suna la orice ora din noapte, ca exista acea persoana care imi spune mereu o vorba buna, ca exista acea persoana care ma aduce cu picioarele pe pamant. Este pacat insa ca niciuna din acele persoane nu te poate inlocui. Ar fi mai simplu asa. Dar eu iti scriu…uneori…atunci cand imi aduc aminte.

Back home

Dupa 2 zile de recuperare (adica somn la greu) m-am decis sa scriu...dar ce as putea scrie? Sa povestesc cum a fost la mare? Cuvintele ar fi mult prea putine. Pot spune doar ca am trecut de la dezamagire la fericire, de la plictiseala la extaz si de la amintire la prezent. Da...ne aminteam cum a fost anul trecut, acum 2 ani poate...fiecare isi retraia o parte din trecut. Dar ne-am trezit si am hotarat sa ne bucuram de prezent si sa ne cream noi amintiri...


...prima raza de soare "care te izbeste"( :)), plaja, Vama Veche, lautari, Tineretului, Tropical, karaoke, gogosi cu mult-mult topping;), clatite( mai nou) cu banane, "Calutul alb", bere la 2 lei:), suc muticolor cu fulgi de gheta, promotii, chestii moca;), poze, Catalin Josan, Mihai(Hi-q), Connect-R...emotii, flirturi, priviri timide, zambete furate, rasete zgomotoase, dans frenetic, imbratisari calduroase... si nu in ultimul rand...cercei cu Hannah Montana, carti cu Hannah Montana, insigne cu Hannah Montana...si in curand...RAHAT cu Hannah Montana!\:D/


P.S. Nu va mai intrebati ce/cine e Hannah Montana. Degeaba cautati pe Google. E mult mai mult decat scrie acolo:P Hannah Montana rulz...z...z...z!

P.P.S. Acum sa fim seriosi...cine nu si-ar dori un tigru alb in casa?;) :))

:*>:D<:*

Forever...Costinesti!

"Prietenie, plaja,foc,dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire,val, nepasare,lupta, orgasm ideal
...Infinit..."

Nu mai am 17 ani, dar versurile astea imi vor ramane imprimate in suflet la fel ca toate amintirile din ... Costinesti! Da, pare ciudat. Ascult Vama Veche, traiesc ce zice omu' ala acolo, dar ma duc la Costinesti. Ei bine, Costinesti-ul e Vama mea.
As putea sa incep povestea cam asa: "Prima oara cand am calcat pe nisipul din Costinesti..." Dar nu pot sa incep astfel pentru ca prima oara cand am pasit in "statiunea tineretului" aveam doar vreo 4-5 anisori.Deci nu imi amintesc prea multe:"> Cert este ca in ultimii 3 ani pasii (sau de la caz la caz trenul, microbuzul, masina) ma poarta tot spre Costinesti.
Si aici ma simt cel mai bine... plaja, baieti bronzati si musculosi;)), fete pe masura(apreciez tot ce e frumos), karaoke, gogosi( cine stie, cunoaste;)) ), rasarit, dar mai presus de toate distractie si prieteni.:)
Asa ca maine la ora 4.00 dimineata imi iau frumos slapii, costumul de baie si...lista poate continua...pe scurt, bagajul meu care va cantari cateva kilograme bune (noroc ca sunt fata "mare si puternica'=)) ) si ma voi imbarca in cursa spre "taramul fanteziei"=))
Asa ca... ne vedem la Costinesti!;)

A mai trecut un an...scolar!

A trecut… rasete, glume, emotii, copiutze, veverite, certuri, impacari, prieteni, secrete… a trecut si clasa a 11-a. Nu stiu cand…cert este ca timpul a inceput parca un maraton…ma simt ca intr-un carusel ce se inverte din ce in ce mai repede…simt ca ametesc, dar ma cufund intr-o alta lume. Au trecut 3 ani de liceu ! Cand ? Nu stiu… Cert este ca m-am maturizat, ramanand totusi copil. Am invatat ce inseamna prietenii adevarati, am descoperit oameni interesanti, am participat in tot felul de activitati…off…nici eu nu mai stiu cate s-au intamplat. Dar de abia astept sa vad ce imi rezerva viitorul (nu ca as vrea sa imi ghiceasca vreo tiganca in parc=)) )
Ma uitam azi la colegii mei mai mari si m-a cuprins un sentiment de melancolie. Poate ca aveam o pasa mai lacrimogena asa, dar chiar imi dadeau lacrimile… Nu, nu am avut vreun Fat- Frumos dupa care sa plang (au fost mai multi ;)) ), ci pur si simplu gandul ca anul viitor pe vremea asta voi fi eu in locul lor imi dadea fiori… Da, exact ! Ma gandeam la mine! Ca asa e omu’ nostru : egoist! Nu, nu o sa-mi fie dor de ei (nu cred nici eu asta). O sa-mi fie dor de amintirile noastre...
Da... am devenit melancolica... dar pana anul viitor o sa-mi rezerv dreptul sa stralucesc la Miss-ul organizat de clasa noastra, sa iau A la examenul Cambridge, sa imi fac de cap in banchet, sa ma bucur de inca un an, si ultimul, alaturi de niste colege/prietene mijto:D


P.S. Anul asta s-au dat si carti la premii=))
:*> :D< :*