Tic! Tac!
Tic! Tac! Iar eu privesc pe fereastra. Tic! Tac! E tarziu...E prea tarziu sa te mai intorci din drum si e prea tarziu sa iti cer asta. E prea tarziu sa te mai am si totusi cand te-am intalnit era devreme. Cand a trecut timpul? Cand s-a facut asa tarziu? E noapte! E intuneric! Doar cateva luminite se mai zaresc pe fereastra. Dar parca nu mai au stralucirea de alta data, stralucirea pe care o capata fiecare lucru impartit la doi. Dar e tarziu si am obosit...Am obosit sa incercsa te uit si am obosit sa mai sper. Luminile se sting si ele una cate una, iar sentimentele mi se cufunda intr-un intuneric dens. Nu se mai aude decat...Tic! Tac! e tarziu acum... sau poate ca atunci era prea devreme.
Aceeasi...inocenta, inofensiva, imperti-independenta(cine stie,cunoaste;))
RăspundețiȘtergereNu degeaba se spune ca totul este relativ... probabil ca niciodata nu vei avea momentul potrivit daca nu vei fi dispus/a sa il faci potrivit. Dar e mai greu cand momentul potrivit trebuie corelat cu persoana potrivita si locul potrivit...
RăspundețiȘtergere