joi, 4 aprilie 2013

Povesti cu masti

Ai aparut dinaintea ochilor mei ca o fantasma, ca un fum, ca o iluzie...insa nu iti puteam vedea fata. Purtai o masca...Masca pe care eu ti-o construisem atent.
Iti pictasem jumatate de fata cu albul inocentei si iti stropisem obrazul stang cu rosu arogant. Cateva pete albastrui dezvaluiau putin din dezinvoltura cu care te prezinti in fata oricui. Emanai siguranta, succes si nonsalanta. Si, desi eu iti creasem masca, ma intimidai teribil. Ma blocam de fiecare data cand mi te imaginam si brusc imi aparea si mie pe chip o masca. A mea era verde pentru a transmite prospetime si speranta sau poate de invidie ca nu puteam avea si eu atitudinea ta. Insa ma multumeam cu faptul ca din spatele mastii paream si eu aceeasi inocenta, inofensiva... Eram fascinata de contrastul mastii tale, imi doream ca verdele sa se amestece cu rosu si sa cream o poveste colorata impreuna. Dar intr-o zi m-am trezit si te-am vazut fara masca. Si am ramas uimita! Incet-incet ai coborat de pe piedestalul pe care eu te asezasem. Acum erai un simpu muritor,iar misterul se spulberase. Si, fara sa stiu, am renunta si eu la masca mea...Verdele a ramas doar in ochi...
Pentru tine probabil si eu eram o fantasma, iar cand vraja a disparut realitatea s-a dovedit a fi insuficienta!

Un comentariu:

  1. E ciudat cum ceea ce ne dorim se dovedeste a fi, de cele mai multe ori, ceea ce nu ne doream, de fapt. Dar probabil ca se explica prin faptul ca intotdeauna avem asteptari si nemultumiri cand ne sunt spulberate...

    RăspundețiȘtergere