A venit toamna! A ruginit speranta mea de a fi fericita in doi precum frunzele unui arbore batran ce nu are certitudinea ca va "renaste" in primavara.
Mi-a ingalbenit increderea ce o aveam in tine si pasarile ce-ti strabat cerul plumburiu nu vor putea canta niciodata ca privighetoarea ce a plecat alungata de raceala zilelor tale. S-a asternut bruma peste amintirile inca verzi. Iar razele soarelui au devenit intepatoare si nu mai pot incalzi decat flori fara miros, fara culoare...flori de toamna! S-au adunat norii in sufletul meu si as vrea sa ploua! O ploaie purificatoare care sa curete noroiul minciunilor tale!
Ma pierd in sirul gandurilor si simt miros de must si fan uscat. E doar o fantezie? Nu vreau sa imi raspund. E bine asa...un vis de toamna cu belsug, fara noroi si fara ploi...
Mi-a ingalbenit increderea ce o aveam in tine si pasarile ce-ti strabat cerul plumburiu nu vor putea canta niciodata ca privighetoarea ce a plecat alungata de raceala zilelor tale. S-a asternut bruma peste amintirile inca verzi. Iar razele soarelui au devenit intepatoare si nu mai pot incalzi decat flori fara miros, fara culoare...flori de toamna! S-au adunat norii in sufletul meu si as vrea sa ploua! O ploaie purificatoare care sa curete noroiul minciunilor tale!
ctavian Paler spunea la batranete : "ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta" si ca "oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese". Cu alte cuvinte esti singur intr-o lume poate mult prea mare pentru tine. Exista prieteni,familie si persoane care iti vor fi alaturi, insa nu poti sa le pretinzi sa aiba grija de tine mereu. Fiecare suntem pe cont propriu si oricat ne-ar placea sa credem ca intotdeauna va fi cineva langa noi. Nu putem sa ne lasam in voia sortii. Asa ca voi citi...voi reciti http://www.jurnale.ro/Octavian_Paler___Avem_timp-e4369-13792.html