Toamna...

A venit toamna! A ruginit speranta mea de a fi fericita in doi precum frunzele unui arbore batran ce nu are certitudinea ca va "renaste" in primavara. Mi-a ingalbenit increderea ce o aveam in tine si pasarile ce-ti strabat cerul plumburiu nu vor putea canta niciodata ca privighetoarea ce a plecat alungata de raceala zilelor tale. S-a asternut bruma peste amintirile inca verzi. Iar razele soarelui au devenit intepatoare si nu mai pot incalzi decat flori fara miros, fara culoare...flori de toamna! S-au adunat norii in sufletul meu si as vrea sa ploua! O ploaie purificatoare care sa curete noroiul minciunilor tale!
Ma pierd in sirul gandurilor si simt miros de must si fan uscat. E doar o fantezie? Nu vreau sa imi raspund. E bine asa...un vis de toamna cu belsug, fara noroi si fara ploi...