marți, 17 martie 2009

Mai avem o sansa!

Astazi, ca intotdeauna o zi banala...asta pana la a 6-a ora!

Inainte de a continua sa cititi, va rog sa ascultati/cititi aceasta scrisoare: http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Asadar,astazi la ora 13:00 plecasem ca intotdeauna spre biblioteca pentru ora de engleza. Nu stiam ce avea sa urmeze...
Am ascultat aceasta scrisoare a lui Tudor Chirila!Nu credeam ca un adult va putea aprecia vreodata genul asta de "scrisori". Dar, surpriza!!!
...era galagie...deschisesem deja fisierul pe trilulilu...si nu stiu cand s-a facut liniste! Pentru cateva clipe am ramas asa...inmarmuriti! Cata dreptate are omul asta! Ne mintim in fiecare zi ca totul va fi bine si asteptam o schimbare, fara sa ne gandim ca schimbarea suntem chiar noi!
Nu pot sa va spun cat de proasta m-am simtit:"> Am realizat ca nu citesc indeajuns, si ca nu stiu indeajuns de multe despre lucurrile si oamenii cu adevarat importanti. Cum sa ai dubii daca "Cina cea de taina" este scrisa de DaVinci?cum sa stai te gandesti inainte de a spune daca ai citit ceva din marii clasici? Desi imi place sa cred ca sunt superiora mai am multe de invatat...pentru inceput, cum sa fii modest!Nu stiu ce impact au avut acele cateva minute pentru celelalte colege, dar pentru mine a fost ca un semnal de alarma!
E adevarat ca la orele in care o anumita doamna(care are o vasta cultura generala,pe cuvant) ne vorbea despre stiluri arhitecturale, istorie, mari scriitori sau alte lucruri intr-adevar interesante toti dormeam si asteptam sa se termine ora mai repede. Poate data viitoare voi fi mai atenta;))
La fel de adevarat este ca scoala ne ocupam o mare parte din timp fara a ne oferi nimic in schimb. Da! Nu imi e frica sa o spun! Nu o sa inteleg niciodata la ce imi vor folosi declinarile din latina, zecile de pagini la romana copiate din cartile de comentarii si nu stiu ce probleme de matematica(pentru cei care inca mai fac).
Poate ca e nevoia asta a noastra, a tinerilor, de a invata intr-un mod placut. Poate ca avem creierul atrofiat...nu stiu...cred ca e mult mai usor si pentru noi si pentru profesori sa gasim metode noi de comunicare, sa ne dorim sa evoluam, sa ne faca placere ceea ce facem. De ce sa devenim emo si sa ne dorim sa ne taiem venele inaintea orelor de curs sau,mai rau, dupa!
In fine,voi redeschide subiectul cu alta ocazie.
Ideea e ca noi putem sa facem ceva cu viata noastra. Hai sa ne implicam, hai sa incercam sa apreciem ce este frumos si sa ne cunoastem mai bine!
Mai avem o sansa!
Viata nu consta doar in sanse oferite, ci in sanse valorificate!
See ya:*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu