- Si a fost chiar frumos.:)
- Shhh! S-ar putea sa nu se mai intample a doua oara, am spus eu!"
Si toate m-au privit ciudat... ce stiam eu si ele nu?
Acesta este un fragment dintr-o discutie purtata azi cu niste colege. Am vorbit despre viata...dar se pare ca nu multi apreciaza discutiile despre viata. Nu dom'le noi vrem sa facem ore, suntem si atenti de fiecare data, noua chiar ne pasa! Si uite asa ajungem in situatii penibile din cauza ca vorbim despre viata...
Dar mie imi place! Astazi am atins un subiect sensibil, si anume... personalitatea si comportamentul nostru in relatie cu societatea.
Se pare ca odata cu trecerea timpului si initiearea in ceea ce se cheama viata, ne schimbam si devenim...ca ei! Care ei? Ca restul! Cum adica?O sa fim doar un element insignifiant din acesta masa numita "societate"? Cu nimic mai buni? Cu nimic mai rai? Cu nimic mai altfel?
Viata o sa va schimbe...!
Am ajuns sa ma gandesc cu groaza la viata:-s Cum mah? Asta e Bau-Bau(nuj dk se scrie q litere mari). Adica o sa ne schimbam mentalitatea sau comportamentul doar de dragul altora? e adevarat ca un sentiment de conservare ma incearca, dar nu intr-atat incat sa ma schimb de dragul adaptarii. Am mai spus ca imi place sa fiu macar putin "ciudata" si recent am observat ca sunt o "outsideritza"(dk asa se zice la feminin:p).
Si astfel am ajuns noi la concluzia ca trebuie sa purtam masti...de frica sa nu fim raniti, de frica sa nu fim judecati sau chiar de frica sa nu "ne spele creietul" sau ce a mai ramas din el...Si uite asa ajungem la dualitate si dam in alte nebuneli...si ne vedem la nr. 9 :D
Unele persoane sunt de parere ca ar trebui sa incercam o multipla personalitate inca de pe bancile liceului. Hai sa nu ne spunem parerea ca o sa vada astia ca suntem destepti, hai sa nu vorbim tampenii ca o sa creada ceilalti ca suntem nebuni, hai sa nu ne aratam sentimentele ca se prea-poate sa isi dea cineva seama ca suntem umani.
Si revenim la postul anterior...la imaturitate, la lipsa asumarii responsabilitatii.
Dar cine sunt eu sa vorbesc despre responsabilitati?
Fiecare are pana la urma dreptul sa face ce vrea cu viata lui...deci hai sa ne ascundem si sa alergam spre...nicaieri.
Btw, am observat ca sunt foarte agresiva-depresiva in posturile mele. Promit ca o sa incerc sa scriu si ceva mai vesel&funny:D O sa....;))
Oricum viata e frumoasa! Si cu masca...si fara masca!;)
foarte discreta referirea la mn...da nu sustin k sunt destept (ma consider doar un mediocru care vrea doar sa scape de etichete si de romania)in rest probabil k ai dreptate & sa stii k nu e critica ce fac e ci doar o remarca :P
RăspundețiȘtergereDaca nu profesor ti-a provocat acest brainstorming interior, bravo lui! Îmi amintesc că şi eu aveam problema asta cu măştile. Mi se părea ciudat că ne comportăm diferit în situaţii diferite. Dara, în timp - şi după ce am studiat puţintică psihologie şi sociologie - am găsit răspunsul. Măştile nu le folosim pentru a ne ascunde. Nici nu e vorba de măşti. E pur şi simplu vorba de roluri. Un rol jucăm acasă, altul la şcoală, altul la serviciu, altfel la cosmetică, altul la bâlci. În funcţie de mediu, ne comportăm diferit. Ar fi chiar comic să fim la fel! Imagineaza-ţi numai: să te alinţi la şcoală cum o faci acasă, să mergi în pijama la serviciu...etc.
RăspundețiȘtergere