Povesti cu masti

Ai aparut dinaintea ochilor mei ca o fantasma, ca un fum, ca o iluzie...insa nu iti puteam vedea fata. Purtai o masca...Masca pe care eu ti-o construisem atent.

Iti pictasem jumatate de fata cu albul inocentei si iti stropisem obrazul stang cu rosu arogant. Cateva pete albastrui dezvaluiau putin din dezinvoltura cu care te prezinti in fata oricui. Emanai siguranta, succes si nonsalanta. Si, desi eu iti creasem masca, ma intimidai teribil. Ma blocam de fiecare data cand mi te imaginam si brusc imi aparea si mie pe chip o masca. A mea era verde pentru a transmite prospetime si speranta sau poate de invidie ca nu puteam avea si eu atitudinea ta. Insa ma multumeam cu faptul ca din spatele mastii paream si eu aceeasi inocenta, inofensiva... Eram fascinata de contrastul mastii tale, imi doream ca verdele sa se amestece cu rosu si sa cream o poveste colorata impreuna. Dar intr-o zi m-am trezit si te-am vazut fara masca. Si am ramas uimita! Incet-incet ai coborat de pe piedestalul pe care eu te asezasem. Acum erai un simpu muritor,iar misterul se spulberase. Si, fara sa stiu, am renunta si eu la masca mea...Verdele a ramas doar in ochi...
Pentru tine probabil si eu eram o fantasma, iar cand vraja a disparut realitatea s-a dovedit a fi insuficienta!

O poveste...

V-ati gandit vreodata cat este de greu sa faci un lucru corect? "Do the right thing"-cum ar spune englezii.

Ce m-a apucat sa scriu asta? Poate ca scriu doar asa,gandindu-ma la viata, sau poate nu...

Oricum de multe ori suntem pusi in situatia de a lua o decizie mai mult sau mai putin importanta. De exemplu...daca eu vreau sa plec acum in Tarile Calde am nevoie:

- sa stiu destinatia exacta

-sa am bilet de avion

- sa stiu ce am de facut acolo

-sa le aduc si celorlalti suveniruri

s.a.m.d.

Sa zicem ca reusesc sa fac toate astea cu ajutorul unei Zane Bune. Am tot ce imi trebuie si de abia astept sa plec in Tarile Calde, dar Zana ma asteapta la urcare in avion si imi spune: "Stii, de fapt, pleci in Tarile Reci ca am eu putina treaba cu Craiasa Zapazilor. Bine ca mergi si tu ca eu nu stiu limba lapona. A,da! Si biletul tau era rezervat de fapt pentru altcineva,dar pentru ca a preferat sa plece spre alte zari putem folosi noi biletul. Mai ales ca e la clasa bussiness si avem toate facilitatile. Dar bine ca ti-ai luat costumul de baie cu tine, ca au si acolo lacuri..." "Inghetate,poate!"

Deci cum imi doream eu asa sa plec in Tarile calde, dar mult de tot, ma trezesc ca trebuie sa plec in Tarile Reci cu biletul altcuiva. Bineinteles ca prefer sa nu mai plec deloc. Dar Zana se transforma in ceea ce a fost mereu adica o Scorpie si vazandu-si planurile date peste cap se infurie...revine la sentimente mai bune vazand ca santajul nu tine, incepe sa ma pupe pe unde nu m-as fi bronzat din cauza costumului de baie, se lamenteaza si in final isi cauta un nou "partener de zbor"...

Dar sa revenim...se pare ca imaginatia mea a luat-o razna... Ideea e ca oricat de mult ti-ai dori sa ajungi in Tarile Calde, ar fi bine sa iti alegi cu mai mare grija partenerii de zbor. Si mai ales daca apare o Zana Buna, nu te increde in ea...nu exista asa ceva(imi pare rau copii!). Exista doar oameni ce te ajuta cand ai nevoie numiti prieteni. Puteti sa plecati pe biletul altcuiva, dar sunteti siguri ca va veti mai putea bucura de calatorie?Sunteti siguri ca va mai intoarceti? Si daca va intoarceti voi...se intoarce si constiinta voastra?

Eu zic sa ne pastram coloana vertebrala intr-o lume mult prea parsiva, sa cautam oameni ce ar fi gata sa calatoreasca cu noi spre nicaieri, chiar si fara bilet, sa ii tinem aproape si visam...sa visam frumos...curat...la Tarile Calde! Sa ne gandim ca vom putea ajunge acolo candva... poate in zbor si nu cu linii aeriene patate cu umbra Scorpiilor cu chip de Zana.