Povesti cu masti

Ai aparut dinaintea ochilor mei ca o fantasma, ca un fum, ca o iluzie...insa nu iti puteam vedea fata. Purtai o masca...Masca pe care eu ti-o construisem atent.

Iti pictasem jumatate de fata cu albul inocentei si iti stropisem obrazul stang cu rosu arogant. Cateva pete albastrui dezvaluiau putin din dezinvoltura cu care te prezinti in fata oricui. Emanai siguranta, succes si nonsalanta. Si, desi eu iti creasem masca, ma intimidai teribil. Ma blocam de fiecare data cand mi te imaginam si brusc imi aparea si mie pe chip o masca. A mea era verde pentru a transmite prospetime si speranta sau poate de invidie ca nu puteam avea si eu atitudinea ta. Insa ma multumeam cu faptul ca din spatele mastii paream si eu aceeasi inocenta, inofensiva... Eram fascinata de contrastul mastii tale, imi doream ca verdele sa se amestece cu rosu si sa cream o poveste colorata impreuna. Dar intr-o zi m-am trezit si te-am vazut fara masca. Si am ramas uimita! Incet-incet ai coborat de pe piedestalul pe care eu te asezasem. Acum erai un simpu muritor,iar misterul se spulberase. Si, fara sa stiu, am renunta si eu la masca mea...Verdele a ramas doar in ochi...
Pentru tine probabil si eu eram o fantasma, iar cand vraja a disparut realitatea s-a dovedit a fi insuficienta!

cu masca...fara masca

"-Vedeti, am vorbit despre viata!
- Si a fost chiar frumos.:)
- Shhh! S-ar putea sa nu se mai intample a doua oara, am spus eu!"
Si toate m-au privit ciudat... ce stiam eu si ele nu?

Acesta este un fragment dintr-o discutie purtata azi cu niste colege. Am vorbit despre viata...dar se pare ca nu multi apreciaza discutiile despre viata. Nu dom'le noi vrem sa facem ore, suntem si atenti de fiecare data, noua chiar ne pasa! Si uite asa ajungem in situatii penibile din cauza ca vorbim despre viata...

Dar mie imi place! Astazi am atins un subiect sensibil, si anume... personalitatea si comportamentul nostru in relatie cu societatea.
Se pare ca odata cu trecerea timpului si initiearea in ceea ce se cheama viata, ne schimbam si devenim...ca ei! Care ei? Ca restul! Cum adica?O sa fim doar un element insignifiant din acesta masa numita "societate"? Cu nimic mai buni? Cu nimic mai rai? Cu nimic mai altfel?
Viata o sa va schimbe...!
Am ajuns sa ma gandesc cu groaza la viata:-s Cum mah? Asta e Bau-Bau(nuj dk se scrie q litere mari). Adica o sa ne schimbam mentalitatea sau comportamentul doar de dragul altora? e adevarat ca un sentiment de conservare ma incearca, dar nu intr-atat incat sa ma schimb de dragul adaptarii. Am mai spus ca imi place sa fiu macar putin "ciudata" si recent am observat ca sunt o "outsideritza"(dk asa se zice la feminin:p).
Si astfel am ajuns noi la concluzia ca trebuie sa purtam masti...de frica sa nu fim raniti, de frica sa nu fim judecati sau chiar de frica sa nu "ne spele creietul" sau ce a mai ramas din el...Si uite asa ajungem la dualitate si dam in alte nebuneli...si ne vedem la nr. 9 :D
Unele persoane sunt de parere ca ar trebui sa incercam o multipla personalitate inca de pe bancile liceului. Hai sa nu ne spunem parerea ca o sa vada astia ca suntem destepti, hai sa nu vorbim tampenii ca o sa creada ceilalti ca suntem nebuni, hai sa nu ne aratam sentimentele ca se prea-poate sa isi dea cineva seama ca suntem umani.
Si revenim la postul anterior...la imaturitate, la lipsa asumarii responsabilitatii.
Dar cine sunt eu sa vorbesc despre responsabilitati?
Fiecare are pana la urma dreptul sa face ce vrea cu viata lui...deci hai sa ne ascundem si sa alergam spre...nicaieri.

Btw, am observat ca sunt foarte agresiva-depresiva in posturile mele. Promit ca o sa incerc sa scriu si ceva mai vesel&funny:D O sa....;))

Oricum viata e frumoasa! Si cu masca...si fara masca!;)