Astazi ti-as fi spus "La multi ani!"...Mi-ai fi raspuns ironic ca intotdeauna si te-as fi considerat un nesuferit...Un nesuferit care insa imi lipseste acum, un nesuferit pe care nu l-am inteles decat poate prea tarziu...
Nu pot decat sa sper ca acolo undeva esti bine...ne privesti...si...
Eu nu voi uita ... rasaritul, epava, valurile ce stergeau complice cuvintele obscene scrise pe nisipul umed, rasete, cantec, tinerete...nebunie...
"Cand va pleca unul nu va mai fi la fel" Asa spuneam...si totul s-a schimbat! Amintirile insa raman!
Ma simt cumva vinovata ca nu am mai trecut demult pe la mormant...dar stiu ca acolo nu esti tu. Acolo este doar o urma materiala a unui om ce avea inca multe de facut, dar care isi indeplinise,poate,toate visele... Se spune ca atunci cand ne atingem toate telurile se sfarseste viata noastra...De aceea eu imi construiesc vise din nisip, din amintiri, din himere...Nu imi pasa ca pot fi destramate la prima adiere de vant... Dar pana la urma asta facem toti... Cine stie cat va mai dura?...Singurul lucru pe care il stiu este ca nimeni nu imi poate fura amintirile si acolo te voi pastra...
Mare...vara...Costinesti!
Ne vom regasi candva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu