Hai la teatru!

Lume... lume... Sambata, 20 iunie 2009, (adica azi;)) ) elevii Liceului Teoretic Negoe Basarab(si nu numai) in colaborarea cu Primaria Municipiului Oltenita va invita sa urmariti o pagina de istorie pusa sub semnul ironiei, magnifica reconstituire a Razboiului Troian adaptata la cerintele societatii moderne... Sub patronajul voluntarului american Katherine Dune, actorii amatori vor incerca sa va surprinda. La orele 20:00 va asteptam sa ne insotiti intr-o minunata incursiune pe treptele mirobolantei cetati: TROIA!

Cam asa ar suna anuntul spectacolului ce va avea loc in aceasta seara. Se vrea a fi un spectacol comic inspirat din Razboiul Troian. Actiunea este aceeasi, dar personajele sunt hilare. Paris este un baiat naiv (ca sa nu spun "pampalau" sau "prostanac") ce o cucereste pe Elena, o pitzy a zilelor noastre. Impresionata de marimea (deci da, conteaza!) zidurilor Troiei aceasta patrunde in cetate in ciuda avertismentelor Cassandrei, un fel de Mama- Omida actuala, sora lui Paris si a lui Hector. Si da! Cum as putea sa uit sa spun cateva cuvinte tocmai despre Hector, personajul pe care il interpretez eu... Acest personaj mitic, acest erou legendar,extraordinar...etc...etc...:)) zic numai de bine, nu?;) De fapt, el este cel mai "normal" dintre toti. Este tipul barbatului macho, care bineinteles face totul pentru faima si mai ales in lumina reflectoarele, dandu-si chiar si viata. Spartanii de asemenea sunt prezentati intr-o maniera amuzanta. Piesa este presarata cu glume, ironii si chiar piese cunoscute adaptate, bineinteles.

Oricum daca nu va starnesc rasul nici actiunea,nici personajele, cu siguranata veti rade cand ne vom uita noi replicile sau cand ne vom impiedica in robe/sabii s.a.

Va asteptam!

ora 20:00, in sala de spectacole de la Primarie

P.S. Am uitat sa mentionez ca piesa este in limba engleza:">:D

P.S Thanks Miss Katherine!

:*>:D<:*

A mai trecut un an...scolar!

A trecut… rasete, glume, emotii, copiutze, veverite, certuri, impacari, prieteni, secrete… a trecut si clasa a 11-a. Nu stiu cand…cert este ca timpul a inceput parca un maraton…ma simt ca intr-un carusel ce se inverte din ce in ce mai repede…simt ca ametesc, dar ma cufund intr-o alta lume. Au trecut 3 ani de liceu ! Cand ? Nu stiu… Cert este ca m-am maturizat, ramanand totusi copil. Am invatat ce inseamna prietenii adevarati, am descoperit oameni interesanti, am participat in tot felul de activitati…off…nici eu nu mai stiu cate s-au intamplat. Dar de abia astept sa vad ce imi rezerva viitorul (nu ca as vrea sa imi ghiceasca vreo tiganca in parc=)) )
Ma uitam azi la colegii mei mai mari si m-a cuprins un sentiment de melancolie. Poate ca aveam o pasa mai lacrimogena asa, dar chiar imi dadeau lacrimile… Nu, nu am avut vreun Fat- Frumos dupa care sa plang (au fost mai multi ;)) ), ci pur si simplu gandul ca anul viitor pe vremea asta voi fi eu in locul lor imi dadea fiori… Da, exact ! Ma gandeam la mine! Ca asa e omu’ nostru : egoist! Nu, nu o sa-mi fie dor de ei (nu cred nici eu asta). O sa-mi fie dor de amintirile noastre...
Da... am devenit melancolica... dar pana anul viitor o sa-mi rezerv dreptul sa stralucesc la Miss-ul organizat de clasa noastra, sa iau A la examenul Cambridge, sa imi fac de cap in banchet, sa ma bucur de inca un an, si ultimul, alaturi de niste colege/prietene mijto:D


P.S. Anul asta s-au dat si carti la premii=))
:*> :D< :*

Remember...

Astazi ti-as fi spus "La multi ani!"...Mi-ai fi raspuns ironic ca intotdeauna si te-as fi considerat un nesuferit...Un nesuferit care insa imi lipseste acum, un nesuferit pe care nu l-am inteles decat poate prea tarziu...

Nu pot decat sa sper ca acolo undeva esti bine...ne privesti...si...

Eu nu voi uita ... rasaritul, epava, valurile ce stergeau complice cuvintele obscene scrise pe nisipul umed, rasete, cantec, tinerete...nebunie...

"Cand va pleca unul nu va mai fi la fel" Asa spuneam...si totul s-a schimbat! Amintirile insa raman!

Ma simt cumva vinovata ca nu am mai trecut demult pe la mormant...dar stiu ca acolo nu esti tu. Acolo este doar o urma materiala a unui om ce avea inca multe de facut, dar care isi indeplinise,poate,toate visele... Se spune ca atunci cand ne atingem toate telurile se sfarseste viata noastra...De aceea eu imi construiesc vise din nisip, din amintiri, din himere...Nu imi pasa ca pot fi destramate la prima adiere de vant... Dar pana la urma asta facem toti... Cine stie cat va mai dura?...Singurul lucru pe care il stiu este ca nimeni nu imi poate fura amintirile si acolo te voi pastra...

Mare...vara...Costinesti!

Ne vom regasi candva...

Multumesc!

V-ati gandit vreodata cum mereu ne raman in minte intamplarile neplacute si cum pe cele frumoase tindem sa nu le apreciem cu adevarat? De ce spun asta ? Pentru ca e adevarat,pur si simplu ! A avut cineva nevoie de consiliere pentru ca a trait o experienta prea fericita ? I-ai multumit mamei tale ca iti pregateste in fiecare zi micul-dejun preferat ? Nu, pentru ca psihologia umana este pe cat de fascinanta, pe atat de “nesuferita”. Avem tendinta sa consideram lucrurile frumoase din fiecare zi ca fiind obisnuite si nu reusim sa spunem “Da, am avut o zi buna!” Insa cand ni se intampla un lucru pe care nu il dorim(sau mai multe), spunem “Gata! Ziua asta a fost d kkt!”
Asa ca m-am hotarat sa scriu o scrisoare de multumire pentru... pentru toti cei care au uitat sa le multumeasca persoanelor speciale din viata lor...

Iti multumesc:
- ca imi trimiti un mesaj dimineata cand ma trezesc - poate parea banal,dar ma ajuta cu siguranta sa incep ziua cu zambetul pe buze
- ca pupicii tai sunt fie dulci, fie extrafini, fie extraterestri, fie capsunatici, dar intotdeauna speciali
-ca ma asculti cand iti vorbesc despre subiecte total neinteresante pentru tine si ca esti si atent
-ca tii minte cand sunt aniversarile noastre, desi timpul petrecut impreuna pare intotdeauna prea scurt
-ca incerci sa ma inveselesti cand sunt suparata, desi poate esti mai obosit decat mine
-ca astepti sa fie fix ca sa ma suni sau sa imi trimiti mesaj, desi stiu ca nu ma … indragesti doar la ore fixe
-ca ai rabdare sa imi explici ceea ce nu stiu
-ca razi la glumele mele, desi nu sunt intotdeauna cele mai inspirate
-ca ma faci sa rad cand faci mutritze de copil
-ca imprumuti din expresiile pe care le folosesc eu
-ca imi vorbesti despre tine, despre perocuparile tale, despre… orice
-ca ma ajuti sa fac referate pentru scoala, desi poate ai si tu de facut altele
-ca intri pe mess ori de cate ori te rog eu
- ca iti consumi toate minutele
-ca imi faci poze cand sun mai “naturala”(ca sa nu zic distrusa) si le mai pui si pe display
-ca iti schimbi programul pentru mine
-ca sunt inclusa in planurile tale
-ca ma prezinti familiei tale
-ca apreciezi cand port tocuri pentru ca stii ca ma dor picioarele de mor
-ca nu te superi cand sunt eu morocanoasa pentru ca sunt intr-o perioada mai delicata a lunii
-ca esti cu atat mai dulce cand eu sunt crizata pentru ca stii ca asa imi dau seama mai repede ca am gresit
-ca te interesezi despre ceea ce imi place
-ca vorbesti deschis si mult cu mine
-ca ai planificam unele momente,desi eu credeam ca sunt intamplatoare
-ca atunci cand simti miros de iasomie te gandesti la mine
-ca ma faci sa ma simt frumoasa, desi adevarul nu-i chiar asta
-ca imi spui ca iti e dor de mine, desi de abia ne-am despartit
-ca ma alinti cu nume de flori, animalutze sau fructe;))
-ca astepti sa termin eu treaba pentru a vorbi seara la telefon
-ca iti faci griji cand eu de fapt dorm=))
-ca esti gelos, desi stii ca nu ar putea fi vorba de altcineva
-ca reactionezi asa haios cand te necajesc
-ca imi spui noapte buna pe un ton asa linistit doar ca sa visez frumos
-ca nu imi spui sa te visez pentru ca stii ca oricum fac asta cu ochii deschisi
-ca din toate fetele frumoase ce poarta fuste scurte si fundite tu ti-ai ales o nebuna in tenishi...sau poate te-a ales ea pe tine:P
Lista poate continua...dar ideea e ca iti multumesc ca...esti tu!

P.S. Ati ghicit...era o scrisoare cu dedicatie, dar puteti sa imprumutati si voi cateva idei cand sunteti in lipsa de inspiratie

Ideea e ca putem faci ziua cuiva mai buna printr-un simplu multumesc si un zambet.
Smile:*>:D<:*

Back!!!

Nu am mai scris de mult timp... De ce? Nici eu nu stiu...poate ca am fost ocupata, poate ca nu am avut chef sau poate ca pur si simplu eu nu scriu doar asa...ca sa ma aflu in treaba.
A trecut o luna...am ras, am plans, m-am plimbat, am facut fotografii, m-am indragostit de...viata... Poate ca inca fac toate aceste lucruri, unele cu o intensitate mai mare decat inainte... A mai trecut o luna...MAI este putin pana la vacanta...hm...sa vedem ce-o sa iasa;))...
:*>:D<:*

O poveste...

V-ati gandit vreodata cat este de greu sa faci un lucru corect? "Do the right thing"-cum ar spune englezii.

Ce m-a apucat sa scriu asta? Poate ca scriu doar asa,gandindu-ma la viata, sau poate nu...

Oricum de multe ori suntem pusi in situatia de a lua o decizie mai mult sau mai putin importanta. De exemplu...daca eu vreau sa plec acum in Tarile Calde am nevoie:

- sa stiu destinatia exacta

-sa am bilet de avion

- sa stiu ce am de facut acolo

-sa le aduc si celorlalti suveniruri

s.a.m.d.

Sa zicem ca reusesc sa fac toate astea cu ajutorul unei Zane Bune. Am tot ce imi trebuie si de abia astept sa plec in Tarile Calde, dar Zana ma asteapta la urcare in avion si imi spune: "Stii, de fapt, pleci in Tarile Reci ca am eu putina treaba cu Craiasa Zapazilor. Bine ca mergi si tu ca eu nu stiu limba lapona. A,da! Si biletul tau era rezervat de fapt pentru altcineva,dar pentru ca a preferat sa plece spre alte zari putem folosi noi biletul. Mai ales ca e la clasa bussiness si avem toate facilitatile. Dar bine ca ti-ai luat costumul de baie cu tine, ca au si acolo lacuri..." "Inghetate,poate!"

Deci cum imi doream eu asa sa plec in Tarile calde, dar mult de tot, ma trezesc ca trebuie sa plec in Tarile Reci cu biletul altcuiva. Bineinteles ca prefer sa nu mai plec deloc. Dar Zana se transforma in ceea ce a fost mereu adica o Scorpie si vazandu-si planurile date peste cap se infurie...revine la sentimente mai bune vazand ca santajul nu tine, incepe sa ma pupe pe unde nu m-as fi bronzat din cauza costumului de baie, se lamenteaza si in final isi cauta un nou "partener de zbor"...

Dar sa revenim...se pare ca imaginatia mea a luat-o razna... Ideea e ca oricat de mult ti-ai dori sa ajungi in Tarile Calde, ar fi bine sa iti alegi cu mai mare grija partenerii de zbor. Si mai ales daca apare o Zana Buna, nu te increde in ea...nu exista asa ceva(imi pare rau copii!). Exista doar oameni ce te ajuta cand ai nevoie numiti prieteni. Puteti sa plecati pe biletul altcuiva, dar sunteti siguri ca va veti mai putea bucura de calatorie?Sunteti siguri ca va mai intoarceti? Si daca va intoarceti voi...se intoarce si constiinta voastra?

Eu zic sa ne pastram coloana vertebrala intr-o lume mult prea parsiva, sa cautam oameni ce ar fi gata sa calatoreasca cu noi spre nicaieri, chiar si fara bilet, sa ii tinem aproape si visam...sa visam frumos...curat...la Tarile Calde! Sa ne gandim ca vom putea ajunge acolo candva... poate in zbor si nu cu linii aeriene patate cu umbra Scorpiilor cu chip de Zana.

Cutremur baaaaah!!!

S-au adeverit prezicerile aluia de la OTV. A fost cutremur! Va dati seama cate episoade o sa mai faca Dan Diaconescu de acum in colo:)) A fost intr-o sambata, zi de sarbatoare...Ziua Oltenitei! ;))
Ce sa zic...pana sa ma dezmeticesc s-a terminat. Parerile sunt impartite: unii s-au speriat, altii spun ca e un factor excitant...deci asteapta replica. Oricum retelele de telefonie e clar ca s-au zgaltait atat de tare incat nici acum nu am semnal:( Traiasca cosmote-ul!(scuzati cacofonia) Nu are semnal in tunel,dar are pe timp de cutremur...iata un nou motto pt reclame;)) nu plagiati!:p cer drepturi de autor...
Credeti ca ar trebui sa imi fac testamentul?
Acum ca a trecut nu mai are niciun rost...
Deci...sunt bine, sanatoasa, n-am murit( sac-sac-sac dusmanilor=))) Btw, sa vedeti versuri de manele acum "sunt jmeker, am talent si am valoare/nici cutremurul nu poa' sa ma doboare"
Again...e marca intregistrata:P!

Pana la urmatorul cutremur...v-am pupat!:*